Pocnitorile

Riki se sperie de sunetul puternic al pocnitorilor și fuge singur spre casă. Va ajunge oare în siguranță?

Bine ați venit pe rikiandfriends.ro, singurul site de povești scris de trei căței, un motan și o fată. Fiecare dintre animăluțe are propriul cont pe site pe care își povesteste propriile pățanii. Autorii sunt Ana, cățeii RikiPicioruș și Bobi, precum și motanul Thomas.

Post scris de Riki

Bobi se ținea după coada mea prin parc. Eu îmi citeam mesajele de pe copaci, știți doar că noi, cățeii, comunicăm prin mesaje pe copaci. Ridicăm piciorușul și lăsăm un mesaj. Bobi se ține după coada mea pentru că el nu știe încă să ridice piciorul și să lase mesaje, așa că le citește pe-ale mele. Nu se ține după Picioruș pentru că principala preocupare a lui Picioruș când ieșim, este să fugă și să latre prin parc la tot ce mișcă: frunze, păsări, oameni, câini mici sau mari. Latră la câinii mari în special dacă sunt în lesă, altfel nu îndrăznește. Picioruș e tupeist, dar nu e nici prost, nici prea curajos.

Cum descifram mesajul unui bulodog, prieten al meu, aud un zgomot îngrozitor.

-POOOOOOOC!

-Ce-a fost asta? întreabă Bobi speriat.

-POOOOOC!

-Aoleuuuuuuuu! Țipă Bobi și fuge mai departe la picioarele lui Tony.

-POOOOOOOOC!

Iarba

Mă dureau îngrozitor urechile. Astea erau pocnitori pe care copiii se amuză să le folosească în parc, deși pocnitorile nu plac nimănui. Bine că Ana nu era cu noi! Ea urăște pocnitorile și sigur i-ar fi certat pe copii.

-Tony, strig eu de după copac, mă dor urechile, hai să mergem acasă!

Tony nu mă auzea, se juca cu Bobi pentru că piticul era speriat. Eu nu eram speriat, dar mă dureau groaznic urechile.

-POOOOOOOC!

-Tony, strig eu din nou! Hai acasă!

Tony nu mă auzea. Era așa o hărmălaie în parc!!!!

-POOOOOOOC! Aud încă o dată și, de data aceasta, mi-au explodat urechile.

-Asta e, Tony, eu plec acasă singur, am strigat și am luat-o enervat spre ieșirea din parc.

Singur pavaj

Știu drumul din Cișmigiu acasă, l-am parcurs de multe ori și îmi las mereu semne din loc în loc. Nu e mult de mers, cam 5-10 minute, dar sunt destule străzi și intersecții. Eu știu unde sunt trecerile de pietoni și trec doar pe la trecere pentru că Ana așa m-a învățat, iar eu sunt un cățel foarte cuminte. Așa că am luat-o singurel către casă, m-am uitat atent la trecerea de pietoni de lângă Cișmigiu și am trecut. Am trecut și pe lângă curțile în care locuiesc diverși câini, un buldog, un câine lup și, dintr-o dată, l-am văzut pe Beethoven, dușmanul din cartier al lui Pici. Beetho l-a mușcat de două ori pe Pici pentru că nu se suportă. Pentru că Pici vorbește urât cu el, Beethoven, atunci când e liber pe stradă, se ascunde după mașini și îl înhață pe Picioruș. Odată m-a mușcat și pe mine, deși nu i-am făcut niciodată nimic.

Când l-am văzut pe Beethoven, n-am așteptat să se repeadă la mine, i-am arătat colții și am țipat la el:

-Să nu îndrăznești să mă ataci! La cât sunt de nervos, nici coada nu mai rămâne din tine dacă te mușc!

Beethoven s-a uitat mirat la mine, iar eu am trecut victorios mai departe. Nea Jean de la magazinul din colț a strigat după mine:

-Ce faci, Riki, ești singur? Unde e Scandal?

-Scandal e în parc cu Bobi și Tony! Am răspuns eu și am trecut mai departe.

Oamenii din cartier l-au poreclit pe Picioruș ”Scandal” pentru că latră foarte mult. Eu nu aveam chef de stat la povești pentru că mă dureau urechile. În plus, nu-mi place să fiu singur pe stradă.

Când am ajuns acasă, am împins poarta cu lăbuțele și m-am așezat pe scări. Zgomotul pocnitorilor încă îmi suna în cap. Ce oroare! La puțin timp, au apărut Tony, Pici și Bobi. Erau cu toții foarte îngrijorați.

-Unde ai fost, cățel nebun? A strigat Pici la mine. Știi ce tare ne-am speriat? Uita-te la Tony și la ăsta micu, încă tremură de frică!!!!

-Eu am spus că plec…. am încercat eu să mă justific….

1374754_660670343964161_834976646_n

-Riki, am crezut c-o să mor de frică! Mi-a spus Tony dojenindu-mă. Cum ai putut să pleci singur din parc? Dacă te călca o mașină? Dacă te ataca un alt câine?

Am lăsat coada în jos și mi-am dat seama că toată lumea avea dreptate. Pe mine m-au durut tare urechile și nu mai suportam zgomotul, dar și ei s-au speriat… Am început să-l ling pe Tony pe mână să mă ierte. Săracul, ce spaimă trăsese.

De aceea vă spun: nu plecați nicăieri de lângă oamenii voștri, indiferent cât de tare vă dor urechile! Iar pentru prietenii umani, am un alt sfat: nu lăsați cățelușii liberi în această perioadă. Sunt atâtea petarde și poncitori, iar noi ne speriem și fugim. Aceasta este perioada în care se pierd cele mai multe animăluțe, deci puneți lesa pe noi pentru câteva zile, chiar dacă nouă nu ne place!

 

_DCF6489Post scris Riki

Post scris de Riki

Riki este personajul principal al cărții  Aventurile lui Riki, de Ana Maria Florea Harrison, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copii la Gala Bun de Tipar-2014, principala competiție literară a industriei românești de carte. 

CUMPĂRĂ AICI Aventurile lui Riki direct de la autoare.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *