V-ați obișnuit cu povești în care pisicile se ceartă cu cățeii? Aceasta nu este o asemenea poveste. Citește și află de ce.
Bine ați venit pe rikiandfriends.ro, singurul site de povești scris de trei căței, un motan și o fată. Fiecare dintre animăluțe are propriul cont pe site pe care își povesteste propriile pățanii. Autorii sunt Ana, cățeii Riki, Picioruș și Bobi, precum și motanul Thomas.
Post scris de Ana
Pisicuțele dormeau una într-alta, la umbră, pe terasa cherhanalei din Mangalia, numită Cazemata. Era ora prânzului, iar terasa era plină de oameni. Mirosea încântător a pește la grătar și scoici, dar pisicuțele, mamă și fiică, nu se mișcau din umbra lor. Torceau cuminți în liniștea amiezii, cu burțile deja pline de mesele repetate pe care le luaseră între micul dejul și prânz.
La un moment dat, lângă o masă, a început să dea din codiță o cățelusă. O teckeliță superbă, bine îngrijită, cu blănița strălucitoare și zgărdiță albastră la gât. Lângă a ea a venit, de sub o altă masă, și puiuțul ei, o fetiță teckel complet neagră, purtând și ea o zgărdiță albastră. Dădeau amândouă din codiță, zâmbind, așa cum numai teckelii știu să facă, la oamenii de la masă.
-Mami, zise cățelușa cea mică, tu crezi c-o să ne dea ceva ?
-Zâmbește și dă din codiță draga mea, ai să vezi cu funcționează.
Sfatul mamei teckel nu a fost în zadar și piticele au primit imediat bucățele de pește și de carne. Curând, s-au mutat la altă masă.
-Și aici trebuie să dau din codiță, mami ? a întrebat puiuța.
-Sigur că da, a răspuns mama teckel și bucățelele de pește proaspăt fript la grătar au început să cadă sub masă.
Curând, lumea de la mese a început să se întrebe cine or fi stăpânii celor două cățelușe. Nimeni de pe terasă nu părea să le cunoască, iar oamenii de la cherhana nu știau nici ei nimic despre pitice. Deveniseră atracția terasei dând din codițe și zâmbind clienților.
-Sunt ale dumneavoastră ? a întrebat cineva.
-Nu, am crezut că sunt ale dumneavoastră, a răspuns persoana întrebată.
-Or fi pierdute? S-a întrebat altcineva.
-Nu, nu cred că sunt pierdute, sunt prea relaxate pentru niște căței pierduți, s-a auzit o altă voce.
Auzind agitația, cele două mâțe au ridicat capetele. Lângă ele a venit o a treia pisică, tot un pui. Cele trei feline priveau împreună spectacolul canin, atente la fiecare mișcare, cu micuțele lor capete mișcându-se în același sens în direcția unde se mutau cățelușele.
-Mami, spuse o felină mică, ce se întâmplă ?
-Cred că niște cățelușe au venit să ia masa de prânz, draga mea, răspunse felina mamă.
-Dar e terasa noastră, spuse cealaltă pisicuță. Vor mânca tot peștele de la mese, mami…
-Nu cred că îl pot ele mânca pe tot, o asigură mama pisică.
În tot acest timp, cele două cățelușe erau răsfățate de clienții terasei, luate în brațe, pupate și mângâiate.
-Maaaamiiii, uite, le iubesc pe ele și pe noi nu ne va mai iubi nimeni! Se plânse din nou un pui de pisică.
De după un perete apăru dintr-o dată un motan portocaliu, mare și puternic cu un cap cât un cățel.
-Ce se petrece aici? întrebă el.
-Taaaati, au venit niște cățelușe obraznice să ne fure mâncarea, răspunse unul dintre pui.
Motanul portocaliu privi serios toată scena și își asigură odraslele:
-Nu e nici un pericol, tati e aici să vă aperere peștele, dar nu cred eu că pot mânca toate resturile.
Pisicuțele se mai liniștiră, dar continuau să privească atente ce făceau cățelușele. La un moment dat, puiuța de teckel s-a apropiat zburdalnică de pisici. Acestea săriră dintr-o dată în sus, cu părul zburlit pe spate. Cățelușa dădu să le miroasă.
-Haideți să ne jucăm, pisicilor!
Pisicuțele cele mici săriră înapoi și începură să scuipe de frică. Cățelușa luă toată scena drept semn de joacă și ridică lăbuța.
-Mammiiiiii! O să ne mușteeeee! strigă una dintre pisici.
La locul scenei sosi grăbită mama teckel.
-Vino încoace, străgă ea la puiul ei. Nu vezi că sperii pisicile?
-Mami, dar eu nu vreau decât să mă joc, spuse supărată cățelușa.
-Vă rog să ne scuzați, spuse mama cățel către mama pisică. Nu vrem să vă facem nici un rău. Am venit doar să luăm masa.
-V-ați pierdut? întrebă mama pisică.
-Vai, nu ne-am pierdut. Suntem la plajă cu stăpânii noștri. Ei dorm, iar noi am simțit miros de pește la grătar și, cum e ora mesei, am venit să mâncăm. Acum ne-am săturat și mergem înapoi pe plajă. Hai, draga mea ! Mergem să facem o baie.
-La revedere! Strigă mama pisică în timp ce cățelușele coborau scările de la restaurant către mare.
Cele două se băgară apoi fericite în apă.
-Mamiiii, vreau și eu să înot, spuse una dintre cele două pisicuțe în timp ce le urmăreau de pe marginea terasei.
-Pisicile nu înoată, draga mea, răspunse mama.
-Hmmm, răspunse pisicuța, nici câinii nu mănâncă pește și era cât pe ce să rămânem fără cină din cauza lor… sunt singură că eu aș putea să înot.
– Nu te obrăznici și culcă-te la loc, răspunse mama pisică.
Felinele se așezară una lângă alta la umbră încercând să adoarmă. Când mama lor începu să toarcă, pisicuța care voia să înoate spuse numai pentru ea:
-Când o să mă fac mare, voi învăța să înot și voi prinde peștii direct din apă.
Post scris de Ana
Ana este jurnalistă și scriitoare, autoarea cărții de copii Aventurile lui Riki, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copiila Gala Bun de Tipar-2014, principala competiție literara a industriei românești de carte.
Alături de Ana, pe acest blog mai scriu cățeii Riki, Pici, Bobi și motanul Thomas.
Alături de Ana, pe acest blog mai scriu cățeii Riki, Pici, Bobi și motanul Thomas.