Micuța tigroaică

Ani cu nepoțica mea, Eva.

Ani cea firavă își arată colții și își dispută jumătatea de pat cu nimeni altcineva decât cu Tony, soțul Anei.

Bine ați venit pe rikiandfriends.ro, singurul site de povești scris de trei căței, un motan și o fată. Fiecare dintre animăluțe are propriul cont pe site pe care își povestește propriile pățanii. Autorii sunt Ana, cățeii RikiPicioruș și Bobi, precum și motanul Thomas.

Poveste scrisă de Ana

Aceasta este continuarea poveștilor cu Ani din posturile anterioare. Ani era o cățelușă pe care prietena mea, Lea, o salvase, dar din păcate cățelușa se îmbolnăvise și avea nevoie de tratament zilnic la clinica veterinară. Cum prietena mea are în grijă multe animăluțe, Ani a venit la mine acasă unde celelalte animăluțe, cățeii Pici și Bobi, precum și motanul Thomas, n-au primit-o prea cu drag. Doar Riki se arăta fericit de venirea ei.

 

Ani, pitica răsfățată.

Ani dormea cumințică pe pat, între perna mea și a lui Tony, soțul meu. M-am așezat lângă ea, am mângâiat-o, iar ea s-a alintat ca o pisicuță.

-Ce bine e în patul oamenilor… spuse ea fericită.

-Pui drag, i-am zis, te voi ține în patuț până tu vei fi sănătoasă.

-Da, Ana, vezi că nu mai tușesc așa de tare. Și nici năsucul nu mă mai doare. M-ai dat cu cremă și nu mai este uscat.

Am pupat-o pe cap. Și eu eram foarte fericită că Ani își revenea… recuperarea ei era înceată, dar ce fusese mai greu, părea că trecuse.

Cum stăteam noi așa și ne drăgăleam, Tony a dat și el să se așeze pe pat. Venise de la serviciu, mâncase și acum voia să se odihnească. Ani a sărit de lângă mine și a început să latre:

-Ham! Ham! Ham! Hrrrrrrrr! Nu ai voie lângă Ana! Hrrrrr!!!!

Mititica, nu mai mare decât doi pumni de-ai mei, făcea o panaramăăăă! Eu am rămas uimită, iar Tony a izbucnit în râs.

-Ani, dar acesta e patul meu! Spuse el.

-Hrrrrrrrrrrrr! E patul meu și-al Anei! Hrrrrrr! Tu nu ai voi lângă Ana, numai eu am voie. Eu o protejez de toată lumea și spun că tu nu ai voie.

-Ani, continua Tony, dar Ana e soția mea iar aici, uite, chiar aici e partea mea de pat. Nici pe partea mea de pat nu am voie?

-Hrrrrrrrrrrr! Dacă Ana e aici, nu ai voie nicăieri! Continuă micuța foarte serioasă.

Ani când nu-l mușca pe Tony…

Toată scena era teribil de amuzantă. Gândacul acesta se comporta ca un tigru. Acum câteva zile ne întrebam dacă va supraviețui răcelii, iar astăzi îl ataca pe Tony.

-Ani, fii cumințică, i-am spus și eu. Dacă mai latri mult, vei tuși și te va durea năsucul.

-Hrrrrrrrrrrrr!

Tony se așeză pe pat și o întrebă:

-Bine, și acum ce-o să-mi faci? Uite, te iau într-o palmă. Ce-o să…. Auuuu! Anaaaa m-a mușcat! M-a mușcat de deget. Și are dinții mici, aaiiii, dar destul de ascuțiți.

-Hrrrrr! Eu te-am avertizat! Spuse Ani serioasă, arătând caninii mici ca niște boabe de orez, dar ascuțiți ca niște cuișoare.

-Ani, am dojenit-o eu, nu ai voie să-l muști pe Tony! Nu ai voie să muști pe nimeni. El nu te-a atacat… nu vrea decât să se așeze pe partea lui de pat.

Între timp, băieții mei, Pici, Bobi și Riki auziseră scandalul și veniseră în dormitor. Pici se uita sfidător:

Picioruș nu o iubește pe Ani.

-V-am zis eu? V-am zis! Uite ce încrezută s-a făcut! Gata, patul e al ei. Ana, ai răsfățat-o și s-a făcut extrem de rea… urâta asta! Continuă Picioruș.

-Hammmmm! Tu ești un urât! spuse Ani, eu sunt frumoasă și am și o rochiță roz. Tu ești urât și cu mustața ciufulită! Îndrăznește numai să te apropii și te… te… te sfâșii.

Bobi făcu ochii mari și se ascunse în spatele lui Picioruș.

-Pici, dacă ne atacă și pe noi? Întrebă el speriat.

-Nenea Pici pentru tine, fricosule! Vino-ți în fire! Tu ești cel mai mare câine din casa asta și te sperii de o pitică în rochiță roz? Întrebă Picioruș enervat.

-Dar Tony a spus că are dinții ascuțiți…. Se tângui Bobi.

-Și ce? Tu nu ai dinți? Întrebă Pici. Ascultă urâto, vezi să nu tăbărâm amândoi pe tine acum că nu rămâne nici un fir din rochița ta roz. Ce ridicol… să te îmbrace într-o rochie roz…

Bobița se teme de Ani.

-Dar, nenea Pici, și tu te mai îmbraci uneori într-un hanorac violet…. Interveni Bobi.

-Bobicăăăă! Mă Bobicăăăă, mă, pe tine te-a întrebat cineva cu e cu garderoba ta? Tu nu vezi că ni s-a urcat în cap piticania? Pai unde s-a mai auzit de câine să-și muște stăpânul, ha?

Bobi ținea coada jos și se ascunse în dosul ușii, de unde se uita cu frică ba la Ani, ba la Picioruș.

-Unde s-a mai auzit? Întrebă el temător. Nenea Picioruș, tu ai mușcat pe toată lumea din casa asta. L-ai mușcat chiar și pe bunicul, iar pe Ana ai mușcat-o tare într-o noapte de degetul de la picior.

Ani îl lăsase în pace pe Tony și se prăpădea de râs uitândus-e la băieții mei cum se certau între ei.

-Vezi să nu te-înneci, scrâșni Picioruș către Ani, după care se întoarse la Bobiță.

Ani l-a mușcat chiar și pe bunicul.

-Măi băiatule, mai, păi tu mă compari pe mine cu moțata asta? Întrebă el enervat. Eu mușc când sunt deranjat din somn. Dacă dorm la picioare și mă impinge cineva, normal că-l mușc. Ce-ai vrea, să iau picioare în burtă toată noaptea ca tine? Și, lasă, că nu-l mușc așa de rău, nu-i dă sângele…

Eu urmăream cearta lor și nu știam pe cine să pun la punct mai întâi. Înainte să spun ceva, Riki cel generos interveni în discuție spunând:

-Hai să ne liniștim cu toții. Ce e cu gelozia asta pe voi? Nu vedeți că e o puiuță neștiutoare? Noi suntem mai mari si trebuie să fim responsabili, să o învățăm care sunt regulile în casele de oameni și în grupurile de căței. Ea e foarte mică și se simte speriată, de aceea mârâie și atacă. Și tu, Picioruș, dacă îmi amintesc bine, ești denumit în cartier Scandal. Bine, tu nu latri de frică, ci de încrezut ce ești. Iar tu, Bobi, și dacă auzi o furnică pe strada vecină te sperii și ești gata de atac. Iar dacă apucă să intre totuși un om în casa noastră, te ascunzi sub pat. Cu toții știm ce înseamnă să ne fie frică… de cum a ajuns în casă, ați primit-o foarte rece și geloși. E normal să vă certe la rândul ei… Ea doarme în pat cu Ana pentru că e bolnavă și tușește. Voi nu vă băgați în pat? Ha?

-Eu nu… încercă Picioruș să ripoesteze.

-Cum, tu nu? Pai cum mai muști de picioare dacă nu ești în pat?

Pici și Bobi se calmaseră și-l ascultau pe Riki. Știau că are dreptate și că nici unul dintre ei nu era străin de gelozie, lătrat și mârâit. E drept, însă, că Ani întrecuse măsura mușcându-l cu dinții ei de bebe cățel, pe Tony. Tocmai mă pregăteam să iau o decizie drastrică, când l-am auzit pe Riki spunând:

Ani îl iubește pe Riki.

-Ana, o poți da jos din pat și are voie să vină la mine în pat. Va dormi cu mine și îi voi ține eu de cald. Nu-ți face griji, dacă simt că îi e frig sau dacă tușește, te trezesc eu. Și promit să-i țin la distanță pe frații mei cei geloși.

Am fost atât de mulțumită să aud propunerea lui Riki! Am luat-o pe Ani în brațe și am pus-o în pătuțul lui. Mititica s-a uitat vinovată la mine și mi-a spus:

-Nu am vrut să te supăr… nu voiam decât să apăr teritoriul nostru…

-Ani, acesta este teritoriul meu și al lui Tony în care eu te-am primit să stai la căldurică, am răspuns. Nu e frumos să-l mârâi și să-l muști… Vei dormi cu Riki și îți va ține el de cald.

Ani lăsă ochii în jos, dar Riki se cuibări lângă ea spunând:

-Hai, o să înveți tu regulile casei…

Picioruș și Bobi urmăreau scena de după ușă… nu le trecuse gelozia, dar nu mai spuneau nimic. Când credeam că episodul s-a încheiat, îl aud pe motanul Thomas mieunând:

-V-a luat locul șobolanul în rochiță roz ? Ha! Ha! Ha! Ha! Vedeți dacă nu știți să vă impuneți? Când a adus Ana acasă o pisicuță, eu am mușcat-o rapid de urechi și a doua nu a mai venit. Sunteți doi tolomaci!

Aoleeeu! Motanul cel impertinent punea paie pe foc. El mușcase o pisicuță de urechi, dar nu din cauza aceasta piscuța nu arămas cu noi, ci pentru că i-am găsit o familie numai a ei. Și nu este excus să mai ținem din când în când la noi câte o pisicuță în nevoie, chiar dacă va trebui să-l mușc eu, Ana, de urechi pe Thomas să-i explic cine e șeful în casă.

Motanul se crede mai cu moț.

După ce i-am auzit vorbele, l-am luat în brațe pe motan și nu, nu l-am mângâiat. I-am deschis ușa și l-am poftit să se joace afară cu prietenii lui cotoi ca să nu-i mai zgândăre pe Pici și pe Bobi și să dormim cu toții liniștiți.

A doua zi, urma să o duc pe Ani la analize să vedem cum evolua starea ei de sănătate. Aveam emoții.

Ana este jurnalistă și scriitoare, autoarea cărții de copii  Aventurile lui Riki, nominalizată la categoria Cea mai bună carte pentru copiila Gala Bun de Tipar-2014, principala competiție literară a industriei românești de carte. 

Alături de Ana, pe acest blog mai scriu cățeii RikiPici, Bobi și motanul Thomas.

CUMPARĂ AICI Aventurile lui Riki direct de la autoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *